De ce sa fii parinte fara sa tipi este mai bine pentru copii – si pentru tine

De ce sa fii parinte fara sa tipi este mai bine pentru copii – si pentru tine

Nu sunt o tipatoare din fire, asa ca prima data cand am tipat cu adevarat la fiica mea, i-a atras nu numai ei atentia, ci si  celor doi prieteni cu care am fost.

Avea poate 2 ani si smulsese de la mine ca sa fuga in strada. Reactia mea a fost primordiala, tipatul care emana din mine aproape gutural. Totul in mine a vibrat cand am ridicat vocea si mi-am smuls fata din strada.

„Uau”, a spus unul dintre cei mai buni prieteni ai mei cateva momente mai tarziu. „Nu te-am auzit niciodata sa faci asta. Nici nu stiam ca o ai in tine.”

S-a dovedit, am facut-o. Dar am crezut ca era doar pentru ca fusesem sigura ca copilul meu este in pericol imediat.

Fiica mea este adoptata, un copil mic nativ din Alaska, cu sange inuit care curge prin vene. Poate din cauza acestui fundal, o piesa recenta NPR intitulata „Cum parintii inuiti invata copiii sa-si controleze furia” mi-a sarit pentru prima data.

Pe masura ce am citit articolul, care detalia cum parintii inuiti aproape ca nu isi pierd cumpatul, m-am trezit simtindu-ma din ce in ce mai inadecvat.

Pentru ca, desi acea zi pe acea strada poate sa fi fost prima data cand am tipat la copilul meu, cu siguranta nu a fost ultima.

De fapt, cu o fetita care acum are 6 ani si plina de nepasare constanta, sunt in mod repetat surprinsa de cat de des ma impinge maternitatea la marginea acelui temperament fierbinte si a cuvintelor suparate.

Cu toate acestea, piesa NPR pe care am citit-o a evidentiat povestea lui Jean Briggs, un antropolog care a petrecut mai bine de 30 de ani cu triburile inuite.

Potrivit lui Briggs, familiile in care a stat nu s-au comportat niciodata furioasa fata de ea, desi era sigura ca le-a facut sa enerveze de mai multe ori.

De asemenea, nu au reactionat niciodata cu furie fata de copiii lor, alegand in schimb sa mentina tonurile calme si evitand chiar si cele mai mici manifestari de frustrare sau iritare.

Acele afisaje au fost considerate slabe si copilaresti, potrivit Briggs.

In acest fel, a explicat ea, ei si-au invatat copiii sa-si controleze propriul temperament.

Se pare ca puteam invata multe din modul inuit de a fi parinte. Am decis sa fac niste sapaturi si sa vad ce mai pot gasi.

Am invatat ca stilul parental inuit este unul pe care il sprijina Academia Americana de Pediatrie (AAP), potrivit lui Robert Sege, purtator de cuvant al AAP si medic pediatru la Spitalul flotant pentru copii de la Centrul Medical Tufts din Boston.

„Cred ca ceea ce fac ei sunt toate lucrurile pe care eu si alti pediatri le-am sustinut de ceva vreme”, a spus el pentru Healthline.

Sege a vorbit despre modul in care familiile inuite descrise in articolul NPR foloseau intarirea pozitiva, invatandu-si copiii ce se asteapta sa faca, in loc sa-i mustre pentru ca nu au facut-o.

Sfaturi pentru a gestiona somnul în timpul sarcinii Te-ar putea interesa si: Sfaturi pentru a gestiona somnul în timpul sarcinii

„Suna minunat”, a spus el entuziasmat. „Singurul lucru pe care il pot gandi ca fiind negativ este ca este mai lent si nici macar nu sunt sigur ca este cu adevarat un negativ decat daca copilul este indreptat activ in pericol.”

AAP a sustinut de mult timp ca bataia este daunatoare dezvoltarii copilului. Dar ce zici de tipat?

Se pare ca declaratia de politica a AAP privind disciplina eficienta abordeaza de fapt tipetele. Acesta afirma: „Strategiile disciplinare aversive, inclusiv toate formele de pedepse corporale si tipete sau rusine pe copii, sunt putin eficiente pe termen scurt si nu sunt eficiente pe termen lung.”

Apoi, ei citeaza mai multe studii de cercetare cu date care sustin acest punct.

Deci, cum arata disciplina eficienta?

Ei bine, potrivit lui Sege, seamana mult cu ceea ce fac inuitii. Modelarea comportamentelor dorite, vorbirea cu copiii la un nivel adecvat varstei, redirectionarea si utilizarea povestilor pentru a promova ceea ce ati dori sa faca copiii dvs. (sau ceea ce ati vrea sa evite sa faca).

„Nu este necesar sa introducem frica si durere in cele mai iubitoare relatii pe care le avem oricare dintre noi, relatia dintre parinti si copii”, a explicat el. „Concluzia declaratiei de politica a AAP este: „Putem face mai bine”.

Nancy Molitor, PhD, psiholog clinician si profesor asistent de psihiatrie clinica si stiinte comportamentale la Northwestern University Feinberg School of Medicine, este de acord ca modelarea este un loc important pentru a incepe parenting.

„Copiii nu vin pe lume intelegand sentimentele”, a spus ea pentru Healthline. „Suntem pregatiti sa simtim, dar nu neaparat sa numim si sa le gestionam in mod corespunzator.”

Ea spune ca este incredibil de important ca parintii sa modeleze expresii adecvate ale emotiilor pozitive si negative.

„Parintii trebuie sa inteleaga ca copiii ii urmaresc din prima zi si invata cum sa-si gestioneze propriile sentimente complicate de la tine”, a spus ea.

In acest sens, modul inuit de a indeparta furia are foarte mult sens. Dar este neaparat sanatos ca oamenii sa-si diminueze propria dorinta naturala de a reactiona? Ar putea exista ceva ce copiii ar putea invata vazandu-si parintii atingand un punct de fierbere?

Molitor a spus ca exista un aspect potential benefic in ceea ce urmeaza unei crize parentale, dar numai daca parintele este dispus sa recunoasca ca si-a pierdut cumpatul si sa vorbeasca cu copilul lor despre modalitati mai bune in care si-ar fi putut gestiona propria frustrare.

Cei mai multi oameni isi pierd cumpatul din cand in cand, pana la urma, dar asta nu face ca acele reactii intense sa fie corecte.

Ea a mai spus ca nu ar sugera sa faca acest lucru in mod intentionat sau sa o considere ca pe o experienta de invatare pentru ei mai mult decat pentru tine.

9 pasi pentru o educatie parentala mai eficienta Te-ar putea interesa si: 9 pasi pentru o educatie parentala mai eficienta

Un alt lucru eficient pe care il fac familiile inuite, conform piesei NPR, este sa creeze povesti creative, uneori inspaimantatoare, pentru a ghida comportamentul unui copil.

Asa ca, pentru a tine copiii departe de apa, de exemplu, ei le-ar putea spune ca este un monstru marin care pandeste sub adancuri care asteapta sa se napusteasca asupra copiilor care se apropie prea mult.

Daca esti ingrijorat de etica utilizarii unei astfel de tactici, Sege a subliniat ca povestirea ca instrument de modificare a comportamentului este ceva in care multi parinti se angajeaza intr-o oarecare masura.

El a adus in discutie intrigile intunecate ale multor basme ale lui Grimm, spunand: „Cred ca exista o lunga traditie in a face asta. Nu este tocmai filosofia mea, dar nu cred ca este deosebit de daunatoare. Si spun asta pentru ca multe culturi fac asta de mult timp.”

Cu toate acestea, Molitor a fost putin mai ezitant cu privire la aceasta tactica de parenting.

Ea a vorbit despre o poveste pe care bunica ei i-a spus-o in copilarie pentru a o tine departe de camara, despre un monstru care avea sa-l pandeasca pe oricine ar indrazni sa incerce sa strecoare o gustare.

„Eram un copil fricos, foarte controlat de acea poveste”, a explicat ea. „A functionat, nu am intrat niciodata in camara, dar mi-a dat cosmaruri si obisnuiam sa mergem in varful picioarelor prin casa noaptea. Chiar si acum, voi avea aceasta senzatie ciudata daca sunt singur acasa si este intuneric.”

Deci, povestirea ca tactica disciplinara ar putea avea unele efecte secundare nedorite, in special pentru copiii sensibili.

Cu toate acestea, Molitor a recunoscut ca majoritatea dintre noi avem povesti similare pe care ni le-au spus si acum le spunem propriilor nostri copii si ca chiar si basmele pe care le impartasim au de obicei un fel de mesaj moral.

Prin urmare, in functie de modul in care este folosit, povestirea poate fi un instrument eficient pentru parinti pentru a modela comportamentul copiilor lor.

Am inteles ca oamenii inuiti au un mod de a creste si de a indruma copiii in care nu exista pauze si accese de furie. In schimb, exista o multime de povesti spuse si multa redirectionare.

Este un stil de parenting mai lent, dar conform lui Sege, este o abordare a parenting-ului care este atat eficienta, cat si sanatoasa.

„In general, ceea ce fac [inuitii] este sa foloseasca stilul natural de invatare al copilului prin povestiri. E fascinant. Sunt impresionat”, a spus el.

Dupa ce am cercetat mai multe despre abordarea inuita a parintilor, trebuie sa recunosc ca nu sunt doar impresionat, ci si inspirat.

Fiind o mama care uneori isi pierde cumpatul si tipa, acum inteleg cat de eficient poate fi a face exact opusul. Este o abordare a educatiei parentale pe care intentionez sa fac un efort pentru a incepe sa exersez, ceea ce va fi mai bine atat pentru fiica mea, cat si pentru mine.


0,00 (0 voturi)

Nu sunt Comentarii la De ce sa fii parinte fara sa tipi este mai bine pentru copii – si pentru tine

Iti place Articolul? Distribuie si prietenilor tai:

×