Cand cei insuportabili nu sunt copiii, ci parintii

Este usor sa dai vina pe copii. Chiar si atunci cand crezi ca practici un parenting respectuos, este usor sa cazi in stereotipuri: adultii se comporta bine bine, copiii se comporta rau. Aceasta lume este pur centrata pe adulti!

Dar ce se intampla cand realizezi ca in majoritatea zilelor cei insuportabili nu sunt copiii, ci tu .

Si nu vreau sa vad pata din ochiul altcuiva. Pentru ca in parc e usor sa-i vezi pe acei parinti fara dorinta, fara motivatie, lovind, strigand, jignind... Stii, acei parinti ai caror copii sunt o chin si nici nu vor sa le ascunda. Acolo este usor de realizat ca problema nu sunt copiii lor, ci apatia lor, apatia lor, lipsa lor de atentie, propriile umbre. Acolo este usor sa cresti si sa te gandesti, o, o fac mult mai bine .

Dar nu ma refer la asta, ma refer la tine insuti. Asta da, e greu.

Priveste inauntru si recunoaste vulnerabili, imperfect. Cand esti constient ca ziua a mers prost nu pentru ca copiii tai s-au comportat ingrozitor, ci pentru ca nu ai stiut cum sa o traiesti.

Mi se intampla din ce in ce mai mult. Si nu este ca vreau sa-mi scuz copiii, deloc. Sunt pentru ca fiecare sa-si asume responsabilitatea, chiar si cei mici.

Sunt copiii insuportabili?

Dar sa analizam situatia:

• Este normal ca copiii sa se bata . Da, este insuportabil intr-o casa, mai ales cand este minuscul, dar este normal. Ceea ce nu este normal este sa te prefaci ca un copil mic isi petrece o dupa-amiaza intreaga acasa privind infinitul ca o ameba. Cand stam mult acasa pentru ca este frig, ploua sau pentru ca suntem bolnavi, copiii se catara pe pereti. Dar acest lucru nu le face de nesuportat, desi situatia pentru un adult este. De fapt, lucrul normal pentru un copil este sa sara, sa alerge, sa tipe, sa rada in hohote, sa planga si sa se catere. Ca in interiorul unui apartament depaseste limitele rabdarii unui adult nu este vina lui.

• Faptul ca copiii nu se supun sau ca au comportamente inadecvate face parte din invatarea lor . Imi este din ce in ce mai clar ca fiintele umane sunt extrem de complexe si nu inceteaza niciodata sa invete. Ne putem astepta cu adevarat ca copiii nostri sa fie perfecti? Dar sunt deja! Capacitatea lui de invatare este infinita, bunatatea, acea minunata capacitate de a face ceva nou din fiecare zi, uitand ce s-a intamplat cu o zi inainte, oricat de rau a fost. Invatarea copiilor este fascinanta. Si ar trebui sa pretuim oportunitatea pe care ne-a oferit-o viata de a-i insoti pe masura ce descopera lumea.

• Ca copiii au probleme, e viata, pur si simplu . Uita-te putin in jur. Se intampla ceva in fiecare casa. Sunt copii care au probleme de sanatate. Mai serios, mai putin grav, suportabil sau nu. Copii cu dificultati de invatare, copii cu probleme de comportament, copii timizi sau copii prea entuziasmati . Viata nu e usoara. A fi adult nu este usor. Nu este usor sa faci fata ca copiii tai au o problema. Uneori cineva ar dori sa sape o groapa si sa o bage in cap, asteptand sa treaca totul. Dar ai ajuns in acel punct in viata in care esti adult si daca copilul tau are probleme, tu esti cel care ar trebui sa-l ajuti, nu poti privi in alta parte.

Atentie, copiii au zile proaste. Zile in care sunt cu adevarat insuportabile . Iar atunci cand sunt copii pretentiosi si activi, este mai usor sa se intample asta. Dar cati de fapt? numaram?

Te-ar putea interesa si: De ce copiii continua sa faca ceva, chiar daca le-ai spus sa se opreasca?

Cand cel insuportabil este parintele

Cat timp a trecut de cand te-ai examinat?

Copiii au zile proaste, zile in care sunt insuportabili, da. Dar cate din acele zile ai? Va dau raspunsul meu: multe!

Sunt zile in care am o frica teribila de viitor.

Zile in care mi-as fi dorit sa nu fi crescut ca sa nu am atatea responsabilitati.

Zile in care habar n-am ce decizii sa iau.

Sunt zile in care ma simt rau si nimeni nu ma poate usura.

Zile in care alerg si fug si nu ajung niciodata la tot ce vreau sa ajung.

De multe zile sunt trist, ingrijorat, intr-o dispozitie proasta.

Sunt zile in care ma simt vulnerabil si incapabil sa sustin pe nimeni.

Zile in care sunt enorm de obosit.

Cum sunt eu zilele astea? Evident insuportabil. Sunt zile in care la 11 dimineata, inainte de a le ridica de la scoala, stiu deja ca ziua va merge prost. Pentru ca sunt rau si nu am putere, nici dorinta, nici resurse. Si apoi ma culc noaptea, trec in revista dupa-amiaza cu ei acasa si in multe zile ma vad ca fac zero la examenul pe care ni-l da viata zilnic. Lipsa de rabdare, strigatele excesive, lipsa imbratisarilor, incruntarea excesiva… Si eu sunt si adult!

In multe nopti cand ne spunem unul altuia ce este mai bun si cel mai rau din zi, imi dau seama cat de mare le pun pe umerii copiilor mei cand am o zi proasta, dar ajunge sa para ca e vina lor.

Asa ca macar incerc sa fac acel exercitiu zilnic: opriti-va, reflectati, fiti umili si decideti cine are cu adevarat o zi proasta. Nu se va intampla ca cei insuportabili sa nu fie copiii, ci eu.

---