Parenting permisiv: argumente pro si contra

Poate credeti ca exista un singur tip de parenting. Dar, potrivit teoreticienilor parenting-ului, exista de fapt mai multe stiluri diferite de parenting. Un teoretician a venit cu opt stiluri diferite de parenting, iar dintre acestea, exista trei care sunt cele mai comune in parenting-ul modern de astazi: autoritar, colaborativ si permisiv.

Sa aruncam o privire la diferitele tipuri de parenting si la avantajele si dezavantajele lor.

Parinte permisiv

Acest stil de parenting are foarte putine reguli si asteptari ale copiilor. De cele mai multe ori, parintii sunt iubitori si isi exprima grija fata de copiii lor, dar nu isi vad copiii ca fiind suficient de maturi sau capabili pentru a indeplini anumite sarcini sau responsabilitati care necesita autocontrol.

Parintii permisivi rareori isi disciplineaza copiii. Ei evita confruntarea ori de cate ori este posibil. In loc sa stabileasca reguli si asteptari sau sa incerce sa previna problemele, ei aleg sa-i lase pe copii sa-si dea seama singuri.

Parinte autoritar

Acest stil de parenting este mai mult din traditionalul „Pentru ca asa am spus!” tip de parenting. Parintii stabilesc reguli, dar nu au prea multa interactiune cu copiii lor. Regulile sunt stricte, pedepsele sunt rapide, iar masurile disciplinare sunt dure. Se asteapta ascultare.

Parintul autoritar se refera, in principal, la a cere un control complet si supunere de la un copil si a distribui pedepse uneori dure daca regulile nu sunt respectate.

Parinte colaborativ

Acest tip de parenting poate fi gandit ca un echilibru intre cele doua stiluri mai extreme de parenting. Psihologul de frunte Dr. Baumriand, care a dezvoltat teoriile stilurilor parentale la sfarsitul anilor 1960, considera ca acest stil de parenting este cel mai „adecvat”, deoarece echilibreaza respectarea personalitatii copilului, permitand in acelasi timp parintelui sa ramana intim si apropiat cu copilul lor.

Parintii autoritari stabilesc reguli si asteptari pentru copiii lor, dar, de asemenea, le raspund cu mai multa atentie si dragoste. Ei practica disciplina, dar ofera si feedback. Ei asculta mai mult si discuta consecintele si comportamentul asteptat.

Ei sunt de sprijin in eforturile lor si arata un amestec de a lasa copiii sa invete in timp ce ii indruma cu respect. Parintii autorizati ofera indrumari sanatoase care le permit copiilor sa experimenteze lumea intr-un mod sigur si iubitor.

Te-ar putea interesa si: Parenting pozitiv

Multe studii au descoperit ca parentingul permisiv este de fapt legat de probleme la copii, cum ar fi performanta scolara slaba si problemele comportamentale. De exemplu, un studiu a constatat ca copiii de pana la 4 ani tind sa internalizeze mai mult problemele atunci cand sunt expusi la educatia parentala permisiva. In schimb, copiii care au stiluri parentale mai autoritare prezinta mai putine semne de comportament de interiorizare.

Parintul permisiv a fost, de asemenea, legat de comportamente mai riscante la copiii mai mari, cum ar fi consumul excesiv de alcool la adolescenti si problemele legate de alcool la adulti tineri. Copiii cu parinti permisivi raporteaza, de asemenea, mai putina intimitate cu parintii lor.

Stilul parental autoritar a fost legat de unele aspecte pozitive la copiii mici si adolescentii. Un studiu mai vechi din 1989 arata ca ajuta la maturitatea psihosociala, cooperarea cu colegii si adultii, independenta responsabila si succesul academic. Copiii raporteaza, de asemenea, ca au relatii mai intime cu parintii lor atunci cand este folosit un stil parental autoritar.

Cu toate acestea, exista diferite niveluri de stiluri parentale permisive. Unele cercetari au fost contradictorii cu privire la cat de „rea” este parentingul permisiv. De exemplu, un parinte poate fi permisiv cu privire la unele lucruri - cum ar fi cat de mult la televizor se uita copilul lor vara - si mai ferm cu alte aspecte. Rasa, venitul si educatia joaca toate un rol si in diferitele tipuri de stiluri parentale.

In timp ce au fost identificate trei tipuri principale de stiluri parentale, parentingul vine in multe forme si forme diferite. Studiile par sa sugereze ca cele mai extreme tipuri de parenting sunt parenting-ul „permisiv”, cu foarte putine reguli sau asteptari ale copiilor, si parenting-ul „autoritar”, cu cerinte de supunere totala.

Ambele tipuri pot fi daunatoare atat pentru copii, cat si pentru parinti. Un echilibru al celor doua tipuri de stiluri parentale si o concentrare pe o relatie intima, reguli ferme, dar iubitoare si disciplina care ia in considerare copilul ca individ, a fost legata de efecte mai pozitive pentru familii.