Parenting si PTSD: Ce ar trebui sa stie toti parintii

Citeam recent despre o mama care s-a simtit traumatizata – la propriu – ca parinte. Ea a spus ca anii in care a avut grija de bebelusi, nou-nascuti si copii mici au determinat-o de fapt sa experimenteze simptome de PTSD.

Iata ce s-a intamplat: cand o prietena i-a cerut sa-si ingrijeasca copiii foarte mici, ea s-a umplut instantaneu de anxietate, pana la punctul in care nu a putut respira. A devenit fixata de asta. Desi proprii ei copii erau putin mai mari, gandul de a fi transportat inapoi la copii foarte mici a fost suficient pentru a o trimite din nou pana la punctul de panica.

Cand ne gandim la PTSD, ar putea veni in minte un veteran care se intoarce acasa dintr-o zona de razboi. PTSD, cu toate acestea, poate lua mai multe forme. Institutul National de Sanatate Mintala defineste PTSD intr-un mod mai larg: este o tulburare care poate aparea dupa orice eveniment socant, infricosator sau periculos. Poate aparea dupa un singur eveniment socant sau dupa expunerea prelungita la ceva care induce sindromul de zbor sau lupta in organism. Corpul tau pur si simplu nu mai este capabil sa proceseze diferenta dintre evenimentele neamenintatoare si amenintarile fizice.

Deci, s-ar putea sa va ganditi: Cum ar putea un lucru frumos, cum ar fi parintele unui copil, sa provoace o forma de PTSD? Iata ce trebuie sa stiti.

Pentru unele mame, primii ani de parenting nu se aseamana cu imaginile frumoase si idilice pe care le vedem pe Instagram sau tencuite pe reviste. Uneori, chiar sunt nefericiti. Lucruri precum complicatiile medicale, nasterile prin cezariana de urgenta, depresia postpartum, izolarea, luptele pentru alaptare, colicile, singuratatea si presiunile parentale moderne se pot acumula pentru a provoca o criza foarte reala pentru mame.

Lucrul important de realizat este ca, desi corpurile noastre sunt inteligente, ele nu pot distinge intre sursele de stres. Deci, indiferent daca factorul de stres este sunetul unei focuri de arma sau un copil care se plange ore in sir timp de luni de zile, reactia de stres intern este aceeasi. Concluzia este ca orice situatie traumatica sau extraordinar de stresanta poate provoca intr-adevar PTSD. Mamele postpartum fara o retea puternica de sprijin sunt cu siguranta expuse riscului.

Exista o serie de situatii si scenarii parentale care ar putea duce la o forma usoara, moderata sau chiar severa de PTSD, inclusiv:

• colici severe la un copil care duce la privarea de somn si la activarea sindromului „fuga sau lupta” noapte dupa noapte, zi dupa zi
• un travaliu sau o nastere traumatizanta
• complicatii postpartum, cum ar fi hemoragie sau leziuni perineale
• pierderea sarcinii sau nasterea mortii
• sarcini dificile, inclusiv complicatii precum repausul la pat, hiperemesis gravidarum sau spitalizari
• Spitalizari in NICU sau despartiti de copilul dumneavoastra
• un istoric de abuz declansat de experienta nasterii sau a perioadei postpartum

Mai mult, un studiu din Jurnalul Asociatiei Americane a Inimii a constatat ca parintii copiilor cu defecte cardiace sunt expusi riscului de PTSD. Vestea neasteptata, socul, tristetea, intalnirile si sederea medicala lunga ii pun in situatii de stres enorm.

Te-ar putea interesa si: Cand cei insuportabili nu sunt copiii, ci parintii

Daca nu ai auzit de PTSD postpartum, nu esti singur. Desi nu se vorbeste atat de mult despre depresia postpartum, este totusi un fenomen foarte real care poate aparea. Urmatoarele simptome pot indica ca aveti PTSD postpartum:

• concentrarea viu asupra unui eveniment traumatic din trecut (cum ar fi nasterea)
• flashback-uri
• cosmaruri
• evitarea oricarui lucru care aduce amintiri ale evenimentului (cum ar fi OB sau orice cabinet medical)
• iritabilitate
• insomnie
• anxietate
• atacuri de panica
• detasare, senzatia ca lucrurile nu sunt „reale”
• dificultati de relatie cu copilul tau
• obsedat de orice are legatura cu copilul tau

N-as spune ca am avut PTSD dupa ce am avut copii. Dar voi spune ca pana in ziua de azi, auzind un copil care plange sau vad un copil scuipat provoaca o reactie fizica in mine. Am avut o fiica cu colici severe si reflux de acid si a petrecut luni de zile plangand neincetat si scuipat violent.

A fost o perioada foarte dificila in viata mea. Chiar si ani mai tarziu, trebuie sa-mi dispretuiesc corpul cand devine stresat, gandindu-ma la vremea aceea. M-a ajutat foarte mult sa-mi dau seama de factorii declansatori ca mama. Exista anumite lucruri din trecutul meu care imi afecteaza si astazi rolul de parinte.

De exemplu, am petrecut atat de multi ani izolat si pierdut in depresie incat pot intra in panica foarte usor cand sunt singur cu copiii mei. Este ca si cum corpul meu inregistreaza „modul de panica”, chiar daca creierul meu este pe deplin constient ca nu mai sunt mama unui copil si a unui copil mic. Ideea este ca experientele noastre timpurii de parenting modeleaza modul in care vom face parinti mai tarziu. Este important sa recunoastem asta si sa vorbim despre asta.

Desi pot exista mai multe oportunitati pentru femei de a se confrunta cu situatii traumatice dupa ce au trecut prin travaliu, nastere si vindecare, PTSD se poate intampla si barbatilor. Este important sa fii constient de simptome si sa pastrezi o linie deschisa de comunicare cu partenerul tau daca simti ca ceva nu este in regula.

Nu va jenati si nu credeti ca PTSD nu ti s-ar putea intampla „doar” din cauza parintelui. Parintele nu este intotdeauna frumos. In plus, cu cat vorbim mai mult despre sanatatea mintala si despre posibilele moduri in care sanatatea noastra mintala poate fi compromisa, cu atat mai multi putem lua masuri pentru a duce o viata mai sanatoasa.