Vaccinul IPV, singura modalitate de a eradica poliomielita
Descoperirea, in 1955, ca vaccinul impotriva poliomielitei lui Jonas Salk era sigur si eficient, in urma unui test de succes care a implicat aproape doua milioane de copii americani, a marcat un punct de cotitura in lupta impotriva unei boli extrem de infectioase, care provoaca paralizii incurabile sau chiar moarte.
Inainte de descoperirea lui Salk, existau intre 25.000 si 50.000 de cazuri pe an numai in Statele Unite si se stia putin despre modul in care virusul s-a raspandit.
Salk si-a creat vaccinul injectabil inactivat impotriva poliomielitei (IPV). Aproximativ in aceeasi perioada, Albert Sabin dezvolta un vaccin oral impotriva poliomielitei (OPV) folosind tulpini mutante atenuate (slabite) care stimuleaza productia de anticorpi fara a provoca boli. Versiunea cu virus viu a lui Sabin, fiind mai ieftina si mai usor de administrat decat vaccinul lui Salk, a ajuns sa prevaleze in efortul global de eradicare a poliomielitei, desi a fost introdusa sase ani mai tarziu.
Succesul acestui efort nu trebuie supraestimat. Din 1988, cand Adunarea Mondiala a Sanatatii a adoptat o rezolutie pentru eliminarea bolii la nivel global si a lansat ulterior Initiativa globala de eradicare a poliomielitei, cazurile de poliomielita salbatica au scazut cu peste 99%, de la aproximativ 350.000 de cazuri la sase raportate in 2021 [poliomielita salbatica provine din mediul inconjurator si difera de poliomielita de origine vaccinala, care in cazuri foarte extreme de salubritate si subimunizare deficitara poate provoca boala]. Doua dintre cele trei variante de poliovirus salbatic au fost eradicate, in timp ce a treia ramane endemica doar in Pakistan si Afganistan. Acest avans poate fi atribuit, in mare masura, imunizarii in masa, dar si conditiilor mai bune de salubritate si igiena.
Cu toate acestea, dovezile tot mai mari sugereaza ca OPV si-a pierdut utilitatea, avand in vedere numarul tot mai mare de cazuri de poliomielita asociate vaccinului, care rezulta din prezenta virusului viu. Desi poliovirusul circulant derivat din vaccin (cVDPV), asa cum este cunoscut oficial, ramane relativ rar, incidenta acestuia este in crestere: aproape 1.000 de cazuri au aparut la nivel global in 2020. Aceasta crestere sugereaza ca cVDPV este o bariera importanta pentru eradicarea poliomielitei.
Exista tot mai multe dovezi care sugereaza ca OPV si-a pierdut utilitatea, avand in vedere numarul tot mai mare de cazuri de poliomielita asociate vaccinului, care rezulta din prezenta virusului viu.
Te-ar putea interesa si: O noua modalitate de a reduce deseurile de imbracaminte pentru copiiNu exista nicio indoiala ca OPV are beneficii. Spre deosebire de IPV, de exemplu, imunizeaza tractul digestiv, unde se reproduce poliomielita. In consecinta, aceasta versiune a vaccinului creste imunitatea si previne transmiterea, facandu-l deosebit de util in zonele in care poliovirusul salbatic continua sa circule (IPV protejeaza persoanele de boala, dar este mai putin eficient in prevenirea raspandirii acesteia). De asemenea, in zonele cu conditii precare de igiena, virusul vaccin viu din deseurile umane se poate raspandi in comunitate si poate ajuta la protejarea acesteia.
Cu toate acestea, in zonele cu rate scazute de imunizare, aceasta raspandire in comunitate poate fi periculoasa. Rareori, dupa o perioada prelungita de raspandire necontrolata in randul copiilor nevaccinati, virusul se transforma intr-o forma care provoaca paralizie, ducand la infectii cu cVDPV.
Pandemia covid-19 a contribuit la cresterea atat a cazurilor de poliomielita salbatica, cat si a cazurilor cVDPV. Campaniile de vaccinare au fost intrerupte, deoarece autoritatile sanitare s-au concentrat pe stoparea raspandirii coronavirusului. Drept urmare, 56 de cazuri de poliomielita salbatica au fost raportate in Afganistan in 2020, comparativ cu 29 de cazuri in anul precedent. A doua jumatate a anului 2020 a fost o perioada de transmitere intensificata a poliomielitei si in Pakistan, iar sistemul de supraveghere al tarii a fost grav afectat. In Africa, Malawi a inregistrat un caz de poliomielita salbatica in 2021, iar Mozambic a inregistrat opt cazuri in 2022; acestea din urma au fost legate de o tulpina care circula in Pakistan in 2019.
Cu toate acestea, cazurile de cVDPV le depasesc astazi pe cele cauzate de poliomielita salbatica, iar focarele apar in principal in Africa, desi continentul a fost declarat liber de poliovirus salbatic in 2020. Cazurile sunt raportate chiar si in tarile dezvoltate, inclusiv in Statele Unite, Marea Britanie si Israel, unde ratele de imunizare sunt scazute. Acest lucru nu este de bun augur pentru tarile in curs de dezvoltare, cu un numar mare de copii nevaccinati, din cauza intreruperii campaniilor de imunizare in masa.
Pandemia a subliniat, de asemenea, provocarile finantarii programelor de sanatate publica atunci cand se confrunta cu crize multiple. In martie 2020, Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a redirectionat 60-70% din resursele alocate eradicarii poliomielitei in Africa pentru combaterea covid-19. De asemenea, dupa o estimare, orientarile OMS pentru campaniile de vaccinare in timpul pandemiei - masuri de precautie puse in aplicare pentru a asigura siguranta lucratorilor din domeniul sanatatii - au crescut costurile de operare cu 50% sau mai mult.
Te-ar putea interesa si: Umflarea nasului nu este singura schimbare ciudata prin care poate trece corpul tau in timpul sarciniiTulburarile civile, conflictele si dezastrele naturale au dus la lipsuri de vaccinuri, o acoperire mai scazuta a imunizarii si servicii inadecvate de comunicare a imunizarii.
Pandemia nu a fost singurul impediment in calea eforturilor de eradicare. Tulburarile civile, conflictele si dezastrele naturale au dus la lipsuri de vaccinuri, o acoperire mai scazuta de imunizare si servicii inadecvate de comunicare a imunizarii. Un studiu recent a constatat ca 22 din cele 40 de tari care au raportat cazuri de cVDPV sau izolate au avut rate de vaccinare impotriva poliomielitei sub 80%. Daca acoperirea suboptima continua si ratele de vaccinare scad sub pragul necesar pentru imunitatea efectiva, riscul aparitiei focarelor de cVDPV va creste.
In fata acestui lucru, intreruperea utilizarii OPV este un pas critic pentru eradicarea definitiva a poliomielitei. In schimb, IPV ar trebui utilizat exclusiv, asa cum este cazul in Statele Unite, Suedia si alte tari dezvoltate. Acest lucru ar trebui sa permita tuturor statelor sa mentina imunitatea populatiei, desi va fi necesara o detectare mai robusta a bolii pentru a asigura eradicarea poliomielitei la nivel mondial.
Intrucat Initiativa Globala de Eradicare a Poliomielitei lucreaza pentru a face aceasta schimbare, trebuie sa tina cont de faptul ca IPV este de cinci ori mai scump decat OPV. Pe langa faptul ca ajuta tarile cu venituri mici sa isi dezvolte capacitatea de a produce doze, initiativa ar trebui sa se concentreze pe facilitarea unor parteneriate mai profunde intre donatorii de vaccin si lumea in curs de dezvoltare. De asemenea, ar trebui sa studieze modul in care pandemia a afectat increderea in vaccin si sa puna accent pe planificarea si raportarea imunizarii in zonele de conflict sau zonele predispuse la dezastre. Toate acestea vor necesita mai multe fonduri, resurse si sprijin din partea donatorilor.
Lumea a facut pasi mari in lupta impotriva poliomielitei, in mare parte datorita vaccinului cu virus viu al lui Sabin. Dar pentru a elimina boala o data pentru totdeauna, este timpul sa lasam OPV deoparte. Desi poliomielita vaccinata este relativ rara, a paralizat multi oameni (inclusiv un prieten) si amenintarea creste. Abordarea directa a acestei probleme este singura noastra speranta de a trece linia de sosire.