Pierderea unui copil
Moartea unui copil este rara, dar este sfasietoare. Familiile care se confrunta cu aceasta pierdere au adesea greutati sa acceseze sprijin din partea prietenilor si familiei, deoarece pierderea este atat de socanta si dureroasa incat altii nu stiu cum sa raspunda.
In multe cazuri, relatiile si casatoriile nu supravietuiesc pierderii unui copil. Dar, desi nu exista nicio „recuperare” dupa o astfel de tragedie, multe familii, de obicei cu ajutor, gasesc o modalitate de a ramane impreuna, de a-si sustine ceilalti copii si de a merge mai departe.
Cum pot parintii sa mahneasca pierderea unui copil?
In general, eforturile de a pune capat durerii vor esua; nu exista o data de expirare pe durere. Parintii se pot lupta sa se concentreze sau sa lucreze, sa controleze anxietatea sau stresul si adesea se simt letargici. Poate exista amaraciune fata de medici sau fata de rude si prieteni care continua sa traiasca o viata fericita. Un sentiment de instrainare fata de lume este comun. Petrecerea timpului reflectand asupra amintirilor pozitive si acordarea atentiei unui partener sau altor membri ai familiei poate ajuta o persoana sa isi gestioneze propriile emotii. Expertii sugereaza ca parintii isi lasa timp sa se intristeze, sa reziste schimbarilor bruste majore in viata si sa caute sprijin, poate de la un consilier profesionist.
De ce sprijin au nevoie parintii dupa pierderea unui copil?
Nu este neobisnuit ca oamenii sa se retraga dintr-o familie care a suferit moartea unui copil. Multi oameni considera ca este aproape imposibil sa-si imagineze ce traieste familia si la fel de dificil sa inteleaga ce ar putea spune pentru a face totul mai bine. Dar, in timp ce parintii pot cauta timp singuri si pot sa nu raspunda imediat la ofertele de sprijin, prietenii si familia lor ar trebui sa ramana conectati – impartasind povesti despre copilul decedat pe care parintii ar putea sa nu le cunoasca, rezistand judecatii durerii lor sau a timpului pe care il dedica. doliu si acceptarea sentimentelor pe care le exprima, chiar daca sunt greu de auzit. In niciun caz, cineva nu trebuie sa spuna „Stiu cum te simti” sau sa sugereze in vreun fel ca este timpul sa „treceti peste asta” sau sa „treceti mai departe”.
Cum poate o relatie sa supravietuiasca mortii unui copil?
Pierderea unui copil afecteaza fiecare parinte puternic, dar poate in moduri diferite. Unul poate plange necontrolat, in timp ce altul se poate retrage in tacere, si astfel acceptarea si recunoasterea stilurilor de adaptare ale celuilalt este esentiala: partenerul care plange mai putin nu se simte neaparat mai putin. De asemenea, un partener poate cauta mai multa intimitate si contact fizic, in timp ce celalalt se retrage din el. Comunicarea deschisa si asigurarile de sprijin, impreuna cu timpul, pot ajuta partenerii sa-si mentina legatura printr-o experienta care de multe ori duce cuplurile la separare sau divort.
Te-ar putea interesa si:
Ce stie sa faca un copil de 2 ani?
Cum pot parintii sa gestioneze durerea cauzata de sinuciderea unui copil?
Aproximativ 6.000 de adolescenti sau adulti tineri se sinucid in SUA in fiecare an. Moartea unui copil din cauza sinuciderii este deosebit de greu de gestionat de catre parinti din cauza vinovatiei pe care o pot simti familiile. Parintii se pot invinovati ca nu au observat semnele sau, daca au facut-o, ca nu au intreprins actiunile corecte. Concentrarea asupra ingrijirii altor copii, daca familia este mai mare, poate ajuta, la fel ca si consultarea unui terapeut pentru a vorbi despre trauma, gasirea unor grupuri de sprijin ale altora cu experiente similare, desi pot fi mai usor de gasit online decat in persoana si ramanerea la regimul de autoingrijire, inclusiv exercitii fizice. Durerea poate sa nu dispara niciodata complet, iar episoadele dureroase sunt probabil sa reapara, dar multi isi pot gasi o crestere post-traumatica, un scop si o recunoastere a propriei forte personale.
Cum isi pot recupera femeile dupa un avort spontan?
Conform cercetarilor recente, pana la una din cinci sarcini se termina cu avort spontan, fortand multe familii sa se confrunte cu un amestec complicat de sentimente, inclusiv durere si rusine, despre care ar putea rezista sa vorbeasca cu altii, mai ales daca prietenii si familia nu stiau ca asteptau un copil. Dar expertii sugereaza ca deschiderea fata de cei dragi, un terapeut sau un grup de sprijin poate ajuta parintii sa-si faca fata durerii, in special mamele care nu pot zdruncina credinta ca pierderea sarcinii trebuie sa fi fost vina lor sau ca ei sau corpurile lor. sunt mai putin sau inferioare, chiar daca cauza directa a unui avort spontan nu este adesea clara si adesea are putina legatura cu actiunile parintelui.
