Disciplina, pedeapsa si recompense

Cat de important este ca parintii sa-si controleze copiii?

Majoritatea relatiilor experimenteaza conflicte la un moment dat, dar atunci cand un parinte si un copil sunt blocati intr-o lupta pentru putere, nimeni nu castiga. Parintul eficient nu inseamna controlul unui copil si nici nu inseamna incercarea de a schimba natura copilului pentru a se potrivi cu notiuni preconcepute despre ceea ce constituie un „copil bun”. In schimb, parintii eficienti stabilesc asteptari si standarde de comportament si apoi isi fac timp pentru a ajuta. copiii lor ii intalnesc.De asemenea, fac un efort sa asculte si sa inteleaga la un nivel fundamental modul in care nevoile copilului lor difera de ale lor.

Ce se intampla cand parintii spun „nu” prea des?

Cand comportamentul unui copil sau al unui adolescent este periculos pentru ei insisi sau pentru altii, parintii trebuie sa-i convinga sa se schimbe. Cu toate acestea, cuvantul „nu”, atunci cand este repetat constant, poate dauna stimei de sine a unui tanar. Daca copiii si adolescentii primesc in mod constant feedback negativ fara nicio intarire pozitiva, ei pot incepe sa interiorizeze convingeri negative despre ei insisi si sa simta ca nu pot face niciodata nimic corect; ca urmare, ei pot inceta sa mai incerce sau chiar sa adopte comportamente de auto-vatamare. Parintii si ingrijitorii trebuie sa recunoasca faptul ca cuvintele lor au mai multa greutate in randul copiilor si adolescentilor decat isi pot da seama – sau decat lasa copiii lor.

Sunt time-out-urile o forma eficienta de disciplina?

Time-out-urile pot fi bune pentru adulti, dar s-ar putea sa nu fie benefice pentru copii, mai ales la o varsta la care nu si-au dezvoltat inca abilitati puternice de reglare a emotiilor. Time-out-urile sunt nonviolente, dar sunt totusi o forma de pedeapsa. Un copil aflat in pauza se simte de obicei izolat social si respins si poate ajunge sa creada ca dragostea parintilor lor este conditionata de anumite comportamente. Time-outs erodeaza increderea dintre un parinte si un copil, invatandu-i pe copii ca trebuie sa ascunda sentimente dificile, sau vor fi alungati din prezenta familiei lor. Oprirea unui comportament nedorit adesea nu merita costul pe termen lung pentru legatura parinte-copil si stima de sine a copilului.

Care este o alternativa eficienta la un time-out?

Multi experti in educatie parentala sunt de acord ca pauzele necesita o pauza. In loc sa trimita un copil intr-o alta camera, ei sugereaza sa se concentreze pe disciplina care stabileste limite si redirectioneaza copilul catre raspunsuri mai sanatoase in momentul de fata. In acest fel, copiii pot invata sa vorbeasca prin sentimentele lor intense si, eventual, sa le gestioneze mai bine. Acest tip de disciplina are avantajul suplimentar de a mentine parintele sau ingrijitorul fizic aproape de copil, intarindu-le legatura mai degraba decat sa o puna in pericol.

Cum pot reactiona parintii la plans?

Parintii devin adesea suparati sau enervati cu un copil care se plange, dar exista modalitati mai bune de a raspunde la plansul copiilor. Pentru inceput, fiti constienti de faptul ca copiii si adolescentii se plang din diferite motive: pentru a obtine ajutor sau resurse de care au nevoie urgent, pentru a primi o conexiune mai pozitiva, pentru a exprima sentimente neplacute sau pentru a fi recompensati cu atentia imediata a parintelui. Daca parintii pot identifica nevoia din spatele plangerii copilului lor, o pot satisface mai rapid si mai eficient. Un raspuns pozitiv, iubitor este mai probabil sa linisteasca un copil si sa asigure relatia decat unul suparat sau frustrat.

Te-ar putea interesa si: 3 motive pentru care bebelusul tau nu vrea sa renunte la suzeta

Cum pot raspunde parintii unui copil care rezista regulilor si consecintelor?

Nu este neobisnuit ca parintii sa stabileasca limite si consecinte clare si apoi sa nu urmeze. Copiii invata rapid daca un parinte este inconsecvent si au sanse mai mari sa-si asume riscuri atunci cand cred ca exista posibilitatea ca ei sa nu fie disciplinati. Alti adulti din viata copilului, inclusiv rudele si babysitterele, trebuie sa fie de acord cu regulile parintilor si sa le puna in aplicare in mod constant. Daca un copil nu va raspunde la reguli sau consecinte, parintii pot incerca sa foloseasca un sistem de diagrame pentru a-si mentine copilul organizat si pentru a recompensa comportamentele dorite. Ei pot, de asemenea, sa arunce o privire mai profunda asupra consecintelor pe care le-au ales si sa intrebe daca sunt motivati adecvat si suficient de puternic.

Care este o pedeapsa eficienta pentru adolescenti?

Multi parinti isi vor priva copiii de ceva pe care il pretuiesc atunci cand se comporta gresit (de exemplu, impamantare, luarea unui telefon mobil sau computer etc.). Pentru ca aceasta sa fie o pedeapsa eficienta pentru adolescent, parintii trebuie sa urmeze cateva indrumari: Nu-i lua orice libertate pe care copilul o are; nu le refuza accesul la un pilon al stimei de sine, cum ar fi un sport sau un interes special; nu intrerupeti orice contact social; pastrati pedeapsa scurta. Unii parinti vor gasi ca este mai eficient sa insiste ca copilul sau adolescentul sa faca reparatii prin indeplinirea sarcinilor la domiciliu sau serviciul in folosul comunitatii. Aceste pedepse functioneaza numai daca, odata indeplinite, parintii nu mai fac referire la comportamentul neadecvat.

Poate un parinte sa fie „politistul bun”, iar celalalt „politistul rau”?

Copiii au nevoie de un mediu stabil, sigur, cu reguli si consecinte pe care se pot baza. Cu toate acestea, parintii se incadreaza adesea intr-un tipar in care unul este mai amabil si mai ingrijitor, iar celalalt este disciplinar mai strict. Inconsecventa cu care cei doi parinti abordeaza emotiile si comportamentul copilului lor poate fi atat derutante, cat si suparatoare pentru copil. O dinamica parentala mai sanatoasa se poate dezvolta odata ce parintii ajung pe aceeasi pagina despre valorile comune si despre cum sa gestioneze disciplina si recompense.

Cat de mult ar trebui sa-si laude parintii copiii?

Te-ar putea interesa si: 10 principii ale unui bun parinte si cum sa eviti bataliile cu copiii tai

Incurajarea pozitiva ii motiveaza pe copii si adolescenti sa repete comportamente utile mai bine decat critica si, prin urmare, ar trebui sa fie folosita mai frecvent. Dar lauda poate fi dificila. Fiecare parinte trebuie sa stie ca, desi laudele se simt bine in acest moment, pot sabota copiii pe termen lung atunci cand evalueaza abilitatile generale ale unui copil (de exemplu, „Esti un geniu!”). Copiii s-ar putea sa le fie atat de frica sa nu-si piarda aprobarea parintilor, incat inceteaza sa mai incerce lucruri noi si isi pierd increderea in ei insisi. O abordare mai buna a laudelor este observarea efortului, mai degraba decat concentrarea asupra realizarilor („Chiar ati muncit din greu pentru a invata acele numere si puteti numara mai mult astazi decat ati putea saptamana trecuta!”); acest lucru faciliteaza, de asemenea, o mentalitate de crestere care aduce beneficii copiilor pe masura ce cresc.

Care este argumentul pentru a lauda copiii?

Lauda este o forma comuna de recunoastere si incurajare in multe tipuri diferite de relatii, nu doar in cea dintre parinte si copil. Este firesc sa doresti ca altii sa aiba o parere buna despre tine, iar laudele implinesc acea nevoie umana de baza. Multi experti considera ca parintii ar trebui sa-si laude copiii pentru a intari legaturile familiale, pentru a promova valorile prosociale si pentru a oferi sprijinul emotional de care avem nevoie cu totii.

Care este argumentul impotriva laudarii copiilor?

Criticii educatiei precum Alfie Kohn sustin ca este o idee proasta sa laudati copiii, indiferent cat de buna ar fi intentia. Ei vad toate tipurile de laude de la un adult ca pe un tip de recompensa extrinseca care submineaza orice motivatie intrinseca pe care o are un copil pentru a repeta un anumit comportament; un copil actioneaza doar in modul dorit atunci cand poate fi sigur ca va primi mai multe laude. Astfel, lauda devine o forma de control in relatie.

Ce pot spune parintii copiilor in loc sa-i laude?

Copiii au nevoie de incurajare pozitiva si sprijin emotional care nu se simte conditionat. Parintii care se intreaba ce sa spuna in loc sa laude pot incerca sa explice modul in care actiunile copilului lor l-au afectat pe altcineva („Uite ce fericit este prietenul tau ca are o tura cu jucaria ta!”), observand efortul lor („Ai incercat din greu si tu am luat o nota buna!”) si isi impartasesc propriile sentimente despre comportamentul copilului lor („Mi-a placut sa va vad cum jucati fotbal astazi!”). Ideea este sa incercati sa evitati exprimarea judecatii si sa incurajam o mentalitate de crestere, astfel incat copiii sa se simta rasplatiti in mod intrinsec, muncind cel mai mult, indiferent daca reusesc de data aceasta sau nu.

Cum afecteaza critica parintilor un copil?

Parintii isi pot exprima dezaprobarea cu scopul de a-si invata copiii ca comportamentul nu este acceptabil sau de a-i ajuta sa evite anumite greseli. Cu toate acestea, copilul tinde sa simta aceasta critica ca pe un semn ca nu va fi niciodata suficient de bun pentru a castiga aprobarea parintilor. Rebeliunea copilului supracriticat apare atunci cand un copil renunta la incercarea de a se schimba si in schimb devine furios si argumentativ sau se retrage complet. In cazuri extreme, copilul poate prezenta comportamente de autosabotare sau auto-vatamare. Critica necrutatoare a parintilor poate avea un impact de durata, facandu-i dificil pentru copil sa aiba relatii sanatoase ca adult.

Cand ar trebui parintii sa rasplateasca copiii?

Conform cercetarilor, recompensarea unui comportament bun duce adesea la un comportament rau. In loc sa ofere recompense materiale, adultii vor avea mai mult noroc, intarind sentimentul de autonomie si competenta al copilului. Bazandu-ne pe motivatia intrinseca a copilului de a se comporta bine si de a se intelege cu ceilalti va avea ca rezultat rezultate mai pozitive in timp. Asa invata oamenii sa faca ceea ce trebuie chiar si atunci cand nimeni nu se uita. In timp ce scopul ar trebui sa fie de a construi motivatia intrinseca a unui copil, recompensele tangibile utilizate cu moderatie pot ajuta la incurajarea comportamentelor pozitive, in special la copiii mai mici.

Te-ar putea interesa si: Stiluri parentale

Ar trebui parintii sa se ingrijoreze ca recompensele sunt o modalitate de a mitui copiii?

Pentru parintii care isi fac griji cu privire la etica recompenselor, fiti siguri ca nu va mituiti copiii. Mita este un stimulent pentru cineva sa se implice intr-un comportament rau, in timp ce o recompensa este adesea folosita pentru a motiva actiuni prosociale in beneficiul tuturor. Parintii pot fi chiar sinceri cu copiii lor, ca uneori pot alege sa rasplateasca comportamentul bun sau munca grea din cand in cand, dar copiii lor nu ar trebui sa se astepte la un stimulent de fiecare data. In acest fel, toata lumea este pe aceeasi pagina, iar recompensele pot fi folosite pentru a sarbatori un succes special sau o piatra de hotar.

Care este argumentul impotriva recompenselor?

Expertii in parenting recomanda motivarea copiilor fara recompense din mai multe motive: copiii care sunt recompensati pentru un comportament bun ajung sa o faca mai putin; o recompensa extrinseca face sa para ca comportamentul este dificil sau neplacut atunci cand nu trebuie sa fie (cum ar fi consumul de legume sau antrenamentul); iar copiii ajung sa dezvolte o atitudine tranzactionala, astfel incat sa astepte un stimulent in schimbul unui comportament pe care ar trebui sa-l aiba oricum (cum ar fi impartirea jucariilor cu ceilalti sau vorbirea cu oamenii cu respect). In consecinta, parintii pot avea mai mult noroc in cresterea copiilor sanatosi si bine adaptati, acordand prioritate motivatiilor intrinseci fata de recompensele extrinseci.

Este bataia o pedeapsa rezonabila pentru un copil care nu raspunde la alta disciplina?

In decembrie 2018, Academia Americana de Pediatrie (AAP) a recomandat parintilor sa nu-si bata o palma pe copii. Similar altor forme de pedeapsa corporala, stiinta baljerii arata ca nu numai ca bataia este ineficienta in schimbarea comportamentului copiilor, dar de multe ori se intoarce inapoi, crescand comportamentele negative precum agresiunea fizica. Alte metode sunt mai eficiente in modificarea comportamentului unui copil fara a provoca daune pe termen lung.

Ce efect are bataia asupra copiilor?

Lovitura dauneaza relatiei dintre parinte si copil. Ceea ce se intampla cu adevarat atunci cand parintii bat copiii este ca acestia modeleaza incorect pentru copil ca adultii pot folosi agresiunea fizica pentru a-si rezolva problemele. Copiii care sunt loviti pot suferi consecinte pe termen lung, inclusiv probleme de sanatate mintala, stima de sine scazuta, disfunctie cognitiva, comportament antisocial si anxietate. De asemenea, ei sunt mai predispusi sa foloseasca bataia si alte pedepse fizice pentru a-si creste copiii, crescand riscul de abuz.

Ce efect are bataia asupra parintilor?

Lovirea, care este definita ca lovirea cu mainile deschise, nu este recomandata ca forma de pedeapsa pentru copii. Parintii care bat cu bataia de multe ori nu stiu cum sa-si faca copilul sa se comporte altfel, dar cercetarile arata in mod clar ca lovitura nu atinge rezultatul dorit si serveste doar la daunarea sanatatii mintale a copilului. Ceea ce se intampla cu adevarat atunci cand parintii isi lovesc copiii este ca acestia isi expun un risc mai mare de a pierde controlul si de a-si rani fizic copilul.