Abuzul asupra copiilor este definit ca orice vatamare fizica, emotionala sau sexuala facuta unui copil, fie prin actiune, fie prin inactiune. Exemplele comune includ nerespectarea nevoilor de baza ale copilului, neglijarea educatiei acestuia si refuzul ingrijirii medicale adecvate.
Abuzul asupra copiilor este larg raspandit in multe culturi, etnii si grupuri de venituri diferite. Submineaza relatia parinte-copil, creand o bucla vicioasa care necesita timp si efort pentru a depasi.
Cand disciplina parentala trece linia abuzului asupra copiilor?
Definitiile legale pentru abuzul sau neglijarea copiilor pot varia de la stat la stat si de la tara la tara, dar au unele asemanari fundamentale. In general, abuzul are loc atunci cand nevoile de baza ale copilului pentru hrana, apa, adapost si un mediu sigur nu sunt satisfacute. Orice ingrijitor care face rau cu buna stiinta unui copil, fizic sau emotional, se implica in abuz. Alte exemple care sunt considerate abuz asupra copiilor includ: lasarea unui copil sub o anumita varsta nesupravegheata, permiterea acestuia sa fie martori sau sa participe la consumul ilegal de alcool sau droguri, expunerea la violenta domestica, impiedicarea accesului la ingrijirea medicala de care are nevoie si refuzul acestora. o educatie.
De ce multi oameni nu recunosc abuzul asupra copiilor?
Oamenii sunt conditionati sa creada ca toti parintii isi iubesc copiii si fac tot ce pot pentru ei. Din punct de vedere psihologic, este mai usor sa accepti mitul „fara parinte rau” decat sa accepti ca unii copii sufera abuz fizic sau emotional si/sau neglijenta din partea parintilor lor. Lipsa instinctelor materne sau paterne pare nefireasca si practic imposibila. In plus, cei care nu au suferit niciodata neglijenta sau abuz pot avea probleme in a crede ca oricine ar putea trata un copil nevinovat si neajutorat in acest fel. Cu toate acestea, neglijarea si abuzul exista in toate colturile societatii si trebuie sa fie recunoscute inainte de a putea fi eradicate.
Care sunt efectele pe termen lung ale abuzului asupra copiilor?
Impactul pe termen lung al abuzului asupra copiilor poate fi profund. Cand copiii abuzati cresc, acestia pot experimenta o serie de consecinte, inclusiv functionare afectata, relatii nesanatoase, amorteala emotionala si un risc crescut de anxietate si depresie. Unii supravietuitori pot decide sa nu aiba copii, chiar daca isi doresc cu adevarat, de teama sa nu perpetueze ciclul de abuz. Neglijarea si hartuirea pot provoca deficiente functionale similare, precum si suferinta globala, griji cu privire la viitor si diverse probleme de sanatate fizica si mintala concomitente.
Este mai bine ca cineva sa uite de abuzul din copilarie?
Amintirile traumatice din copilarie pot persista in minte si sunt asociate cu o gama larga de probleme psihologice, inclusiv depresie, anxietate, PTSD, personalitate antisociala si dependenta de droguri si alcool. De fapt, studiile au descoperit ca, in multe cazuri, amintirile abuzului dor mai mult decat abuzul real, indiferent de sexul sau rasa persoanei. Gandurile subiective ale cuiva despre maltratarea din copilarie pot ajuta la modelarea unei auto-naratiuni negative care nu fac decat sa le prelungeasca suferinta. Concentrarea asupra prezentului si rescrierea auto-naratiunii pot ajuta la atenuarea efectelor negative ale abuzului din copilarie, chiar daca nu poate fi uitat in intregime.
Parintii pot fi abuzati de copiii lor?
Pe masura ce copiii progreseaza prin fiecare faza de dezvoltare, ei dobandesc noi abilitati, cum ar fi sa invete sa mearga sau sa vorbeasca. Ei castiga incredere, precum si o dorinta crescuta de independenta. Aceasta dorinta naturala ii determina pe copii sa-si testeze limitele si sa-si provoace parintii, ducand la conflicte inevitabile si, in cazuri extreme, abuzul parintilor. Abuzul parintilor poate aparea atunci cand copiii isi dau seama ca, daca se comporta scandalos, parintii lor vor ceda si vor fi de acord cu cerintele lor. Astfel, este important ca parintii si copiii sa adopte o politica de respect reciproc, astfel incat sa nu se urmeze, sa nu se injure, sa nu se agreseze sau sa se abuzeze fizic unul pe altul, chiar si in focul unei ceartari.
Exista beneficii potentiale ale unei copilarii dificile?
Toti copiii merita un mediu acasa sigur si stabil. Cu toate acestea, pot exista cateva beneficii surprinzatoare pentru cei care au avut o copilarie grea. Creierul lor este antrenat sa evalueze rapid amenintarile si sa citeasca starile emotionale ale altor oameni, abilitati care ii pot servi bine ca adulti. A trai atat de mult cu incertitudine poate creste flexibilitatea cognitiva, adaptabilitatea si rezistenta. Unii supravietuitori ai abuzului pot experimenta o crestere post-traumatica, castigand putere interioara si o intelegere mai profunda a lor.
Abuz emotional
Vechea zicala „Bastoanele si pietrele imi pot rupe oasele, dar cuvintele nu ma vor rani niciodata” este pur si simplu gresita. Cand vine vorba de abuz emotional, cuvintele pot provoca daune de durata care trebuie depasite in mod deliberat. Abuzul emotional este un model repetat de comportament care genereaza frica si exercita control asupra altei persoane – in acest caz, un copil mic fara aparare. Ca si alte forme de abuz, abuzul emotional poate provoca atat repercusiuni pe termen scurt, cat si pe termen lung.
Cand disciplina trece linia abuzului emotional?
„Dragostea dura” poate fi o panta alunecoasa care duce la abuz emotional. In primul rand, dezechilibrul de putere in dinamica parinte/copil inseamna ca vorbele parintelui conteaza foarte mult. Copiii vor interioriza mesaje daunatoare (de exemplu, ca sunt prosti, nu suficient de buni, neiubiti etc.) si vor fi afectati de ele ani de zile, daca nu tot restul vietii; asta face parte din motivul pentru care abuzul verbal este atat de periculos. In plus, in timp ce oricine poate spune ceva in caldura unui argument pe care il regreta, abuzul emotional este recurent si adesea normalizat sau scuzat de un copil care nu stie cum arata un comportament sanatos. Rationalizarea, schimbarea vinei si insistarea ca actioneaza pentru binele copilului lor sunt toate semne de potential abuz.
Care sunt efectele pe termen lung ale abuzului emotional?
Fiintele umane sunt pregatite sa acorde mai multa atentie experientelor negative, cum ar fi durerea de durata a abuzului verbal din copilarie. Imagistica RMN dezvaluie ca cuvintele abuzive ale unui parinte pot schimba de fapt modul in care se dezvolta creierul unui copil. Copilul nu numai ca interiorizeaza mesaje negative care le submineaza increderea in sine, dar poate dezvolta si mecanisme de adaptare dezadaptative care nu fac decat sa perpetueze ciclul de abuz. Adultii cu antecedente de abuz emotional sunt predispusi la anxietate, depresie, stima de sine scazuta si ura de sine; de asemenea, au tendinta de a avea probleme in a forma relatii sanatoase si angajate.
Neglijare
Neglijarea se caracterizeaza printr-un model continuu de ingrijire inadecvata pentru un copil. Parintii nu sunt, de obicei, neglijenti intentionat – copilul lor este doar putin pe lista lor de prioritati. Neglijarea poate fi fizica, emotionala sau chiar medicala. Circumstantele stresante, cum ar fi boala, divortul si saracia, sunt factori de risc care pot face mai probabil ca parintii sa fie neglijenti. Interventiile pot fi necesare pentru a preveni orice efecte nocive de durata.
Ce este considerat neglijarea copilului?
Neglijarea copilului apare atunci cand parintii sau ingrijitorii nu reusesc sa asigure nevoile fundamentale ale copilului – adapost, hrana, apa, imbracaminte, educatie, ingrijire medicala etc. Se caracterizeaza printr-un model continuu de ingrijire deficitara si esec de a se dezvolta. Neglijarea copilului poate si deseori are ca rezultat vatamari fizice si/sau psihologice care pot avea un impact asupra copilului pana la varsta adulta.
Care sunt efectele pe termen lung ale neglijarii copilului?
Unele semne ale neglijarii emotionale in copilarie includ autocritica, furia, rusinea, teama de respingere si autoinvinovatirea. Copiii care sunt neglijati absorb rapid lectia ca sentimentele lor nu conteaza si pot reactiona inabusindu-si sau negand adevaratele emotii. Adultii care au experimentat neglijenta sunt expusi unui risc mai mare de depresie, anxietate, dependenta si probleme de relatie.
