Nu sunt perfecta, sunt autentica si de aceea imi iubesc fiul asa cum este

Nu esti o femeie perfecta, de fapt, ai lasat in urma acel obiectiv naiv cu mult timp in urma. Esti autentica, iti place identitatea, iti place corpul tau, ai propria ta poveste de care esti mandra si de aceea iti iubesti si fiul pentru felul in care este, cu mofturile lui, cu defectele lui si cu acel ras pe care nu l-ai da pentru nimic in lume.
Sa vorbim despre „un rau” foarte des intalnit astazi: nevoia de a avea copii perfecti . Expertii in educatia si psihologia copilului ne spun ca aceasta nevoie este acum mai imperativa ca niciodata datorita unui fapt foarte specific: complexitatea pietei muncii si criza sociala actuala.
Familiile tanjesc dupa copii care sunt mai pregatiti, mai priceputi si mai competenti. Atat de mult, incat in multe centre educationale din Marea Britanie au fost deja initiate filtre de selectie in anumite scoli de copii de elita, prin care se accepta doar copiii care au atins deja competente de alfabetizare la varsta de 4-5 ani.
Asa ceva ii determina pe multi parinti sa efectueze o serie de actiuni lipsite de orice pedagogie: scadeti ore din copilaria copilului pentru a-l introduce la momentul nepotrivit in responsabilitatile si presiunile unui adult . Toate acestea nu sunt logice, nu sunt sanatoase sau recomandate pentru micutii nostri.
Asa cum trebuie sa ne permitem sa fim autentici, falibili, imperfecti, dar fericiti de abilitatile si identitatea noastra, si copiii nostri au nevoie de acelasi lucru. In „Tu esti mama” te invitam sa reflectezi asupra ei.
A aspira la a fi oameni perfecti genereaza frustrare: sa fim autentici, sa fim FERICITI
In spatiul nostru iti vorbim foarte des despre nevoia de a avea grija de tine ca persoana pentru a oferi mereu ce este mai bun din tine/copiii tai. Au nevoie de cea mai buna versiune a ta, de partea ta cea mai puternica, cea mai frumoasa si demna. Pentru ca educam copiii nu numai cu cuvinte, o facem si prin exemplu.
- Copiii care au parinti foarte pretentiosi dezvolta adesea stres timpuriu care, departe de a-i aduce beneficii, le stabileste un stachet foarte inalt pe care vor incerca mereu sa-l atinga.
- Daca un copil este constient ca nu poate atinge acele obiective pe care i le stabilesc parintii sau ca nu poate imita acea cerere de sine pe care mama i o insufla , el poate dezvolta frustrare, stima de sine scazuta si nesiguranta.
- O alta realitate pe care o putem vedea astazi este ideea ca femeile trebuie sa devina acea persoana capabila sa reuseasca in fiecare domeniu al vietii lor , fiind mereu cea mai buna: o femeie atragatoare si perfecta de succes, un partener bun, o fiica buna. bun prieten si bineinteles, o mamica grozava, o „super mama” care nu se epuizeaza si care are o solutie pentru fiecare problema.
Sa fim logici. Aspirarea la perfectiune in fiecare etapa a vietii noastre este o sursa inepuizabila de suferinta. Trebuie sa aspiram la ceva mult mai de baza, mult mai complet si transcendent: FI FERICIT.

Accepta-ti copilul asa cum este, dar ajuta-l in fiecare zi sa dea tot ce are mai bun cu respect si intuitie
Dezvoltarea unui copil depinde de multi factori si, asa cum spun unii, nu depinde intotdeauna de insistenta noastra asupra stimularii sau intaririi.
Este necesar sa intelegem in primul rand ca creierul unui copil se maturizeaza putin cate putin si urmand niste linii directoare, niste repere . Daca nu exista inca un tesut neuronal specific si o conectivitate adecvata intr-o anumita structura a creierului, le va fi dificil sa inceapa procesul de citire si nici nu vor intelege conceptul de adunare sau scadere.
- In educatia unui copil este necesar sa serveasca drept incurajare, nu presiune.
- Trebuie sa fim capabili sa acceptam copilul asa cum este el in fiecare dintre etapele sale. Daca dupa trei ani tot nu comunica clar, nu-l pedepsi, nu-l critica sau corecta aspru. Toate acestea nu vor face decat sa-i impiedice propria dezvoltare, generand in el temeri si frustrari.
Pe de alta parte, un aspect esential care trebuie luat in considerare este ca fiul nostru va avea de foarte timpuriu propria personalitate . Nu-l putem forta sa se schimbe, nu este cazul sa fortam un copil sa ne impartaseasca propriile preocupari sau aceleasi gusturi.
Obligatia noastra este sa-i intelegem, sa fim figuri apropiate capabile sa scoata tot ce este mai bun din acesti copii, astfel incat sa fie mereu oameni autentici, demni, fericiti si curajosi, cu o stima de sine adecvata pentru a-si construi o viata buna. Cel pe care ei o doresc.