Copiii pot fi foarte fericiti, proactivi, energici si impulsivi dar trebuie sa observam cat de intens este nivelul lor de activitate pentru a identifica daca este o posibila hiperactivitate.
Ca mame ne putem intreba: cum sa stiu daca copilul meu este hiperactiv sau daca este doar o etapa de neliniste excesiva? Cert este ca hiperactivitatea dezvaluie lucruri pe care nu doar o atitudine nelinistita le poate arata. Dar inainte de a incerca sa aflam, trebuie sa stim ce este hiperactivitatea.
Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD) este un sindrom comportamental. Este o tulburare de comportament caracterizata prin distractie moderata pana la severa, durate scurte de atentie, neliniste motorie , instabilitate emotionala si comportamente impulsive.
Acest sindrom este total tratabil si corectabil odata ce este diagnosticat. Desi , daca este o simpla preocupare, ca parinti trebuie sa facem tot posibilul pentru a corecta comportamentele negative . Precum si recompensarea unui comportament bun si lasarea copilului sa se dezvolte natural in mediu.
Hiperactivitatea creste atunci cand copilul se afla in prezenta unor persoane cu care nu stabilesc relatii frecvente. Pe de alta parte, poate scadea foarte mult activitatea atunci cand sunt complet singuri.
Copilul meu este hiperactiv?
Daca banuiti ca copilul dumneavoastra este hiperactiv, greu de educat si are probleme in a se controla, este important sa revizuiti fiecare dintre caracteristicile care identifica aceasta tulburare de comportament usoara . Astfel, puteti incepe sa executati cat mai curand posibil tratamentele relevante.
- Activitate motorie excesiva sau inadecvata.
- Probleme de concentrare.
- Atitudini sau comportamente distructive.
- Reticenta de a acorda atentie unei sarcini.
- Dorinta de a se misca compulsiv (neputand ramane nemiscat sau sta intr-un singur loc).
- Incapacitatea de a indeplini sarcinile.
- Dificultate de a se ocupa de ceva individual (vor sa acopere mai mult decat pot capacitatile lor cognitive si fizice).
- Putina dorinta de a fi discret : spun mereu ceea ce gandesc, vorbesc prea mult.
- Ei nu se pot opri sau inceta sa faca lucrurile care le plac chiar daca dam avertismente (exemplu: sari).
- Ei ignora indatoririle si obligatiile.
- Trec aproape intotdeauna prin precipitatii cognitive, nu gandesc lucrurile inainte de a actiona.
Recomandari pentru tratarea hiperactivitatii
Dupa ce am identificat daca micutul nostru are hiperactivitate, exista diferite moduri de a o trata. Puteti alege sa recurgeti la metode comportamentale sau la o combinatie de terapii si tratamente medicale.
Unele dintre aceste tratamente sunt:
- Tehnicile sau metodele comportamentale realizeaza modificarea comportamentului prin educatie consolidata. Una dintre recomandarile de tratare a hiperactivitatii este cunoasterea comportamentului copilului in sala de clasa pentru a oferi o dezvoltare adecvata nevoilor acestuia.
- Sunt institutii in care numarul studentilor scade considerabil. In felul acesta reusesc sa acorde copilului o atentie mai individuala, o relatie mai putin agresiva cu mediul si usurinta identificarii oricarei probleme pe care copilul o poate prezenta.
- Alte recomandari sunt axate pe casa , deoarece poate fi locul in care copilul petrece cel mai mult timp. Aceste tehnici necesita rabdare si integrare din partea parintilor.
- Culorile camerei trebuie sa fie deschise, zona de joaca trebuie sa fie curata, ordonata si nimic nu poate fi supraincarcat.
- Copiii cu hiperactivitate copiaza adesea ceea ce fac oamenii din jurul lor , motiv pentru care mama si tata pot folosi aceasta experienta intr-un mod pozitiv atunci cand fac treburile casnice, repetand in acelasi timp instructiunile cu voce tare, clar si scurt.
- O alta metoda cognitiv-comportamentala are ca scop gestionarea propriului comportament sau autocontrolul. Dar pentru a realiza acest lucru copilul trebuie sa invete sa-si observe si sa-si corecteze propriul comportament.
- Terapiile sau psihologul ar putea rezolva problemele in cateva sedinte pentru a obtine autocontrolul. Daca este putin mai grav , procesul ar putea fi indrumat catre psihiatrie, iar medicul ar putea recomanda un tratament farmacologic pentru anxietate.
Respectarea regulilor impuse este cheia
Odata ce toate aceste recomandari au fost urmate, este responsabilitatea dumneavoastra sa rasplatiti schimbarile pe care le faceti in timpul acestor metode comportamentale. A conveni asupra recompenselor atunci cand acestea sunt datorate, cum ar fi bomboanele sau jocul pe care si-l doreste, il va motiva sa faca schimbarile pe care parintii doresc sa le faca. Trebuie sa te inarmezi cu dragoste si rabdare pentru a implementa aceste tehnici si pentru a te asigura ca copilul tau duce o viata mai functionala si mai fericita.
