Sarcina este o etapa distincta a vietii, caracterizata de schimbari fiziologice dramatice, iar urmarirea medicala a acestor modificari, inclusiv cresterea in greutate, este de rutina pentru a monitoriza starea de sanatate a mamei si a copilului in curs de dezvoltare. Ceea ce poate lipsi din monitorizarea greutatii este componenta psihologica si emotionala a acestor schimbari.
Societatea occidentala tinde sa priveasca corpul feminin ca pe un obiect care ar trebui inspectat si evaluat in mod constant si apreciat pentru utilitatea si capacitatea sa de a oferi placere. De asemenea, femeile pot atribui aceste notiuni, angajandu-se intr-o constanta autoinspectie si evaluare a propriului corp prin procesul de auto-obiectivizare.
Capacitatea unei femei de a indeplini standardele societale pentru corpul feminin poate fi o sursa de putere, iar orice abatere de la forma fizica ideala poate duce la pierderea puterii. Exercitiile fizice, dieta sau o combinatie a ambelor sunt adesea vazute ca instrumente pe care femeile le pot folosi pentru a-si controla corpul pentru a obtine si mentine forma feminina ideala.
Capacitatea de a controla eficient forma corpului, dimensiunea si aspectul este vazuta ca o realizare. Femeile care rateaza obiectivul – cele care nu reusesc sa-si controleze corpul – pot fi afectate atat fizic, cat si emotional. Aceste femei pot prezenta semne de depresie, alimentatie dezordonata, imagine corporala negativa si libido scazut.
Avand in vedere omniprezenta obiectivizarii corpului, aceste repercusiuni psihologice pot face parte din viata de zi cu zi a femeilor.
Imaginea corpului in sarcina
Presiunile societale de a mentine corpul feminin ideal pot fi crescute in timpul sarcinii. Pe masura ce femeile isi negociaza noile roluri de viitoare mame, cercetarile anterioare au aratat ca femeile raporteaza scaderi moderate ale imaginii corporale si ale satisfactiei corporale pe masura ce sarcina progreseaza.
Interviurile cu mame tinere care exploreaza experientele lor de crestere in greutate in timpul primei sarcini au dezvaluit o viziune asupra corpului gravidei care este diferita de corpul feminin ideal. Aceasta se incadreaza in contextul mai larg al modului in care este privita feminitatea: ca valoarea femeilor consta in aspectul si capacitatea lor de a da nastere.
In aceasta perspectiva, corpul gravida nu este doar distinct de corpul feminin ideal, dar intra in mod deliberat in conflict cu viziunea corpului feminin ideal ca obiect estetic. Organismul gravidei este in continuare monitorizat si evaluat, dar se pune accent pe utilitatea si rolul lui reproducator.
Analiza anterioara a interviurilor individuale si de grup cu tinere mame, impreuna cu examinarea brosurilor si a fiselor oferite femeilor insarcinate, a aratat ca discutiile despre sarcina si nastere sunt adesea filtrate printr-o lentila medicala.
Acest context medical a fost descris ca reducerea puterii femeilor asupra corpului lor gravide, presupunand ca femeile sunt mai putin competente din punct de vedere emotional in timpul sarcinii si nu sunt capabile sa ia singure deciziile corecte cu privire la corpul lor. Necesita o separare intre mintile femeilor si corpurile lor si acorda prioritate copilului in curs de dezvoltare.
La scurt timp dupa sarcina, femeile folosesc adesea alimentatia restrictionata si exercitiile fizice structurate pentru a incerca sa-si transforme corpurile inapoi in idealul societal al unei forme feminine slabe. Daca este posibil, pot incerca sa ramana aproape de aceasta forma in timpul sarcinii.
Fixarea unei femei insarcinate asupra nevoii de a reveni la greutatea de dinainte de sarcina ar putea indeplini criteriile pentru posibila prezenta a dismorfiei corporale si risc crescut de alimentatie dezordonata.
Atunci cand femeile isi monitorizeaza si evalueaza continuu corpurile pentru aparitia unor abateri de la forma ideala de femeie, bunastarea lor poate deveni in mare masura dependenta de aspectul lor fizic. Acest lucru poate duce la o functionare psihologica mai scazuta si la minimizarea experientelor lor traite.
Definirea obiectivelor psihosociale
In timp ce monitorizarea medicalizata in timpul sarcinii a facut bine sa se concentreze pe dezvoltarea fizica atat a mamei, cat si a sugarului, evaluarea psihosociala poate fi o parte neglijata a acestui proces.
Exista obiective definite de ajustare psihosociala pentru mai multe etape ale vietii. De exemplu, adultii in curs de dezvoltare sunt incurajati sa devina independenti, li se ofera spatiu pentru formarea identitatii si sunt incurajati sa paraseasca casa parinteasca. Adultii in varsta sunt incurajati sa accepte natura si amploarea schimbarilor fizice si emotionale asociate cu imbatranirea, precum si schimbarile de identitate, deoarece acestea sunt legate de familie si cariera.
In mod similar, evidentierea obiectivelor de adaptare psihosociala pentru sarcina le-ar imputernici femeilor in acceptarea schimbarilor fizice ale corpului lor si a modului in care acestea difera de asteptarile societatii cu privire la forma feminina ideala. Pe masura ce nivelul de auto-obiectivizare este urmarit in timpul sarcinii, femeile insarcinate pot fi incurajate sa treaca de la dismorfia corporala la acceptarea corpului.
Acest lucru ar putea ajuta la stabilirea unor comportamente pozitive in care alimentele sunt folosite pentru confort si hranire, iar activitatea fizica structurata este la fel de mult un efort placut ca si un mijloc de imbunatatire a sanatatii.
