Abandonul scolar nu se intampla peste noapte. Copiii incep prin a sari peste cursuri si esuand sistematic. Mai degraba decat sa raspunzi cu pedeapsa, este mai bine sa le rasplatesti efortul.
Reluarea conversatiei ii incurajeaza pe copii sa-si considere din nou parintii ca fiind de incredere si vor tine seama de sfaturile lor.
Este 7:30 dimineata si nu-ti poti scoate fiul din pat pentru a ajunge la curs. Iese la pauza si nu se intoarce la scoala. Pierde examenele si, cand apare, pica. Nu te surprinde pentru ca e mereu cuplat de mobil si nu-l vezi niciodata deschizand o carte. Situatii de genul acesta se repeta zilnic generatie dupa generatie cand nu exista interes pentru studii. Preocuparea parintilor creste pe minut si este necesar sa gasim o solutie.
Poate ca primul lucru este sa ne punem in locul lor. Privind inapoi si amintindu-ne cum eram cand aveam paisprezece, saisprezece sau optsprezece. Astfel ne putem face o idee despre interesele si preocuparile lor, care nu au nicio legatura cu ale noastre ca parinti.
Cand copiii parasesc cursurile, ei nu sunt ingrijorati de viitorul lor, ci de planul lor pentru ziua urmatoare sau pentru weekend. In plus, majoritatea au nevoile de baza acoperite, care include telefonul mobil si accesul la Internet corespunzator. Pentru parinti, in schimb, tocmai viitorul lor este o bataie de cap. Slujbele pe care le pot gasi fara sa-si termine studiile sunt putin recunoscute, iar salariile sunt un dezastru.
La ce foloseste sa mergi la scoala?
Multi adolescenti cred ca ceea ce invata la scoala nu ii va ajuta cu nimic. La aceasta se adauga faptul ca au libertate absoluta de a intra si de a iesi, nu exista ora de sosire si le sunt disponibile alcool si droguri la varste prea fragede. Se mai intampla sa ia drept referinta tineri care se lauda cu o viata plina de luxuri prin intermediul retelelor de socializare si se pare ca fara sa fi apelat la studii.
Abandonul academic nu are loc peste noapte. Normal este ca acest adolescent se demotiveaza de ceva vreme, lasand deoparte studiul zi de zi, cu o lipsa treptata de interes. Consecintele, care sunt note dezastruoase, servesc la sporirea frustrarii lui. Normal este ca este rebel in clasa pentru ca se vede ca ii lipseste capacitatea de a tine pasul cu profesorii. Nu a participat si ii lipseste partea teoretica esentiala. Frustrat, nemotivat, rebel, neinteles… adolescentul ajunge sa explodeze si abandoneaza scoala.
Rezultatul poate fi catastrofal pentru ca acel exces de timp liber va va aduce impreuna cu alti adolescenti la fel sau mai nemotivati. Ei risca sa cada in dependente, sa participe la situatii care nu se potrivesc cu varsta lor si chiar sa faca parte din activitati criminale.
Abandonul scolar este un esec al sistemului de invatamant
Profesionistii din educatie se intreaba zilnic cum sa inverseze aceasta situatie. Abandonul scolar afecteaza sistemul de invatamant la nivel global si multi cred ca ar fi necesara o schimbare radicala in toate aspectele: actualizarea metodologiei, a materiilor, a strategiilor… Educatia ar trebui sa fie atractiva pentru ei si nu plictisitoare. Mai presus de toate, sa tinem cont de faptul ca baietii sunt diferiti intre ei si, de asemenea, interesele lor devin opuse.
Odata realizata o mica radiografie a peisajului educational in adolescenta, profesionistii subliniaza ca pot fi realizate o serie de strategii pentru a motiva copiii . Merita sa incerci, inainte de a te multumi cu abandonul scolii.
Inainte de un suspans, ar trebui pedepsit?
Este obisnuit ca parintii sa raspunda esecurilor repetate cu pedepse precum interzicerea folosirii telefoanelor mobile sau iesirea cu prietenii. O liceana de 16 ani, explica ca este cel mai rau lucru pe care il pot face si din furie ar refuza sa studieze si ar continua sa esueze.
In primul rand, ar trebui gasita radacina problemei. Daca un copil nu invata, nu iese in cale in clasa, chiar isi provoaca autoritatea profesorilor si este expulzat, de fapt atrage atentia asupra lui. Parintii il obliga sa invete si el raspunde facand invers: razvratirea. Probabil ca are nevoie de ajutorul unui adult si nici macar nu il recunoaste el insusi. S-ar putea sa fii martor la conflicte acasa, s-ar putea sa nu ai relatii bune cu rudele tale, s-ar putea sa fii hartuit, s-ar putea sa fi inceput sa consumi droguri…
Refaceti legatura parinte si copil
Cel mai sensibil ar fi sa gasesti o modalitate de a te conecta cu el si lumea lui interioara. Aici va trebui sa fii constant si rabdator, sa faci tot posibilul pentru a incepe o conversatie si pentru a vorbi cu el. Intotdeauna va exista un spatiu si un loc in care sa reia relatia si legatura dintre parinti si copii. Din acel inceput al conversatiei, increderea va reveni si atunci adevarata cauza a problemei va iesi cu siguranta la lumina.
La randul lor, parintii vor trebui sa invete sa asculte adolescentul si sa lase sfaturile pentru mult mai tarziu. Normal este sa vrei sa explici barierele profesionale pe care le presupun deficientele academice. Cel mai des intalnit, de exemplu, este ca piata necesita persoane bilingve si acei parinti, cand erau mici, au ratat ocazia de a invata engleza. Copiii resping acest sfat pentru ca nu inteleg sau nu le pasa de el. Intr-un climat de incredere, atunci cand parintii lor le arata ca se poate avea incredere in ei, ei ii vor asculta si apoi se vor intoarce la ei cand este o problema.
La randul sau , va fi necesar sa se dezvolte „un al saselea simt” pentru a gasi momentul pentru a incepe o conversatie. Daca soseste fumegand din strada pentru ca a fost suparat pe un coleg, nu va dori sa vada pe nimeni. Este logic si la fel se intampla si cu adultii dupa ce se cearta cu seful lor. Mai bine sa lasi intrebarile pentru cand apele se potolesc.
Concentrati-va asupra obiectivelor realizabile
Notele sunt adesea subiect de discutie. Suspendarea sistematica ar trebui sa declanseze toate alarmele si poate este preludiul acelui abandon definitiv. Cand il faceti sa-si reia studiile, este mai bine sa va puneti de acord cu adolescentul asupra obiectivelor simple de indeplinit decat a unuia imposibil. In loc sa-i ceri sa treaca totul deodata, va fi mai realist pentru el sa se concentreze pe cateva materii de baza, astfel incat sa poata continua sa avanseze fara frustrare. De aici va fi vital sa-ti pretuiesti efortul si nu atat rezultatul. Este mai bine sa rasplatim acel efort decat sa pedepsesti, pentru ca acel premiu serveste ca un revulsiv, cu exceptia cazului in care obiectivul este de neatins pentru ei.
De exemplu, un baiat de 14 ani, explica ca acasa i-au promis o motocicleta daca notele sale la finalul cursului depasesc media 9. El crede ca daca dupa efortul pe care il face in fiecare zi ajunge doar la 7, nu vei avea premiul tau. In acest fel, se intreaba de ce sa incerce atat de mult data viitoare daca nu are de gand sa-si ia motocicleta. Parintii ar trebui sa se intrebe daca obiectivul este de neatins .
Incetul cu incetul, interesele cu care si-ar putea canaliza viitorul vor aparea in timp ce isi va termina de forjat personalitatea si va trece adolescenta. Descoperirea abilitatilor sale si sprijinirea lui pentru a le consolida, asta este cheia, precum si respectarea lui fara a se impune.
Invatati-i sa fie responsabili
O alta problema a adolescentilor este ca ei cred ca au dreptul la orice si nu pretuiesc educatia pe care o primesc. De obicei coincide cu faptul ca nu au nici un fel de responsabilitate, fie ca este vorba de curatenia camerei, de facut patul, de scoaterea masinii de spalat vase sau de aranjarea mesei. Aceste sarcini mici ii ajuta sa fie constienti de munca pe care o implica indeplinirea obligatiilor.
Este necesar sa-i educam pentru a-i face responsabili si independenti. Se pot intalni cu prietenii atunci cand si-au indeplinit obligatiile acasa. Trebuie sa li se acorde libertatea de a gresi fara a se lasa prea mult… Pentru ca aceste responsabilitati si independenta merg mana in mana cu limite stabilite si obiceiuri sanatoase.
Revizuirea metodelor de studiu intre parinti si copii creeaza, de asemenea, incredere . Lucruri precum lasarea mobilului afara din camera in timp ce invata si respectarea orelor de somn pentru a nu adormi in clasa. Probabil ca la inceput adolescentul va respinge sprijinul parintilor, dar ulterior se va simti mai bine din punct de vedere emotional, ceea ce este legat de acea responsabilitate, de indeplinirea sarcinilor si reusind sa invete sa se controleze sub toate aspectele. Familia poate avea nevoie de indrumare sau ajutor extern.
De asemenea, este relevant faptul ca fiul vede cum parintii lui sunt implicati si interesati de scoala lui, in viata de zi cu zi, raspunde la apelurile profesorilor, participa la intalniri si tutoriale. Este logic ca daca parintii nu sunt interesati de mediul lor scolar, nici copilul nu va fi. Cu rabdare si perseverenta, acesti copii vor lasa adolescenta in urma si se vor putea angaja intr-un viitor mai deschis alaturi de parintii lor.
