Tocmai a adormit. E atat de calm, arata atat de senin… Si apoi incepe sa zambeasca, chiar rade. Imposibil sa nu ma uit la el si sa-l iubesc, imposibil sa nu ma intreb… la ce viseaza copilul meu ?
A-ti urmari copilul dormind este una dintre cele mai mari placeri din viata (atat datorita placiditatii pe care o transmit, cat si a respiratiei pe care ne-o ofera, nu o vom nega, nu?). Dar, pe langa dragoste, este putin de ras, pentru ca repertoriul de expresii faciale pe care le arata este mai mare decat cel afisat de Jim Carrey in oricare dintre primele sale filme: acum rade, acum se imburca, acum se incrunta…
Este inevitabil sa incerci sa ghicim ce se intampla in interiorul acelui cap pretios cand apar acele rasete. Deci bebelusii viseaza?
Fazele de somn ale bebelusilor
Pana la 4 luni, bebelusii au doua faze de somn*:
- Faza REM (sau MOR, miscari rapide ale ochilor): putem sti cand sunt in aceasta faza pentru ca atunci cand ne uitam la ei, se observa perfect cum isi misca ochii chiar daca sunt inchisi.
- Faza non-REM : in aceasta faza sa zicem ca cei mici ce fac este sa reincarce bateriile pe care le-au consumat in perioadele in care au fost treji.
De la varsta de 4 luni, somnul lor devine asemanator cu cel al adultilor, incluzand din acest moment o faza de somn usor.
Sosirea acestei noi faze ar explica de ce bebelusii care inca de la nastere au dormit noaptea aproape drept (exista, sau asa spune legenda) incep sa aiba mai multe treziri (spre disperarea parintilor): aceasta faza este ceva asemanator cu atipi, astfel incat orice zgomot, o lovitura sau o miscare brusca proprie sa-i poata trezi.
Bebelusii viseaza?
Suntem siguri ca bebelusii au acea faza REM in care adultii viseaza, dar nu exista un acord cu privire la faptul daca viseaza de fapt in acea faza sau nu.
Pe de o parte, avem abordari care afirma ca verificarea faptului ca aceasta faza are loc indica faptul ca ei chiar viseaza. De fapt, unele studii indica faptul ca creierul bebelusului intra de fapt in stadii in care somnul este fezabil, chiar inainte de nastere, in interiorul uterului.
Si daca viseaza, cu ce fac? Nu ar fi posibil sa cunoastem continutul, in acelasi mod in care nu putem sti la ce viseaza animalele de companie, cateii si pisoii nostri, pentru ca nu au limbaj care sa le explice.
Cu toate acestea, cele mai relevante abordari neurostiintifice efectuate in ultimii ani, par sa indice ca, in ciuda existentei acestor faze in care este posibil sa visezi, in cazul bebelusilor visele nu apar. Si ca abia pana la varsta de 3 ani vor incepe copiii sa viseze (cum intelegem noi adultii visele).
Observarea creierului mic al bebelusilor in timpul somnului indica faptul ca intr-adevar exista somn REM, de fapt ei isi petrec cea mai mare parte a timpului in acea faza, dar asta nu inseamna ca au vise.
Faza REM la copii ar avea o functie diferita de cea pe care o are la adulti: in cazul lor, ar servi la stabilirea conexiunilor neuronale (cai) in stadiile incipiente ale dezvoltarii si, ulterior, de asemenea, pentru a ajuta la dezvoltarea limbajului. Un studiu pare sa indice ca bebelusii invata in timp ce dorm .
De ce este nevoie pentru a visa?
Tocmai asta intra in joc si in constructia viselor, a limbajului si a unei capacitati pe care nu o dezvoltam decat dupa doi-trei ani: imaginatia .
Copiii isi dezvolta treptat capacitatea de a percepe lumea, cu limbajul incep sa puna ordine in acele idei despre cei din jur, dar au nevoie de putin mai mult timp si capacitate pentru a putea construi idei si structuri in acest sens.
Si este ca putem explica lucrurile pentru ca avem limbaj, ne putem aminti in detaliu de ce gandim, iar gandul are ca suport… adica limbajul, asa ca pare logic ca pana nu a fost dezvoltat, acele vise incarcate. nu poate aparea de continut.
Pe langa limbaj si imaginatie , pentru a vorbi despre vise precum cele pe care le avem noi adultii, avem nevoie si de dezvoltarea perceptiei spatiului, printre altele. De altfel, cercetarile efectuate de acesti autori indica, de exemplu, la 4 sau 5 ani, varsta la care dezvoltarea limbajului deja permite copiilor sa vorbeasca despre visele lor, sunt plati, fara intriga sau personaje. .
Cat despre acele expresii faciale si acele miscari pe care le vedem la cei mici in timp ce dorm, ele par a fi produsul imaturitatii creierului care, sa zicem, nu controleaza inca butoanele „pornit” si „oprit” ale corpul in timpul somnului si „este miscarile ii scapa.
Ar putea visa la senzatii si emotii? Este poate pozitia comuna in randul specialistilor, ca, desi nu au vise „de tip film”, acestia traiesc senzatii precum securitate (acela de a fi in brate, nu?) sau frica (dar unde este mama?). De fapt, la varsta de 4 ani acele vise „plate” din punct de vedere al vizualizarii si fara „complot” pot avea intr-adevar continut emotional. Poate ca acele fete care ne ating atat de mult se datoreaza, asadar, faptului ca poate nu viseaza, ci simt .
In concluzie
Se pare ca bebelusii nu viseaza ca adultii, cu scene si imagini vii, dar ar putea „avea senzatii”. Ceea ce au ei este aceeasi faza REM ca adultii, dar in loc sa fie folositi pentru a elabora vise complexe, este folosit pentru a invata si a-si maturiza creierul.
Pentru a dezvolta un vis ca atare, este necesar sa avem o anumita dezvoltare a limbajului, capacitatea de a imagina, de a percepe si de a elabora continut despre lumea din jurul nostru, precum si de a avea o viziune spatiala dezvoltata. Si asta este mult sa le cerem micutilor nostri cand sunt bebelusi.
Va trebui sa asteptam pana la varsta de 3 ani pentru ca creierul lor sa inceapa sa atinga anumite stadii de dezvoltare care sa le permita „incepe sa viseze”, si ceva mai mult timp, in jur de 4 sau 5 ani , pentru ca ei sa inceapa sa impartaseasca cu ne elaboreaza ei capetele lor mici in bratele lui Morpheus.
In orice caz, si orice ar spune stiinta, adevarul este ca este inevitabil sa credem ca acel zambet care ii este desenat pe fata este pentru ca ne viseaza , nu? Ei bine, la noi sau cu un cufar imens plin de lapte bogat si cald sau cu brate uriase si confortabile in care sa te scufundi si sa te odihnesti.
Pare clar atunci ca bebelusii, cel putin pana la 3 sau 4 ani, nu au vise elaborate, cu povesti si scenarii complexe. Cei dintre noi care o facem sunt parintii: visam sa putem dormi o noapte direct .
